Site-ul oficial al Primăriei comunei Măgureni!

  • Category: Uncategorised
  • Hits: 425

Cadrul geografic

Comuna Măgureni este situată în extrema de vest a județului Prahova, pe interfluviul înalt dintre pârâul Provița și râul Prahova, zonă care face parte din unitatea morfologică denumită Câmpia Ploieștilor, care constituie cadrul natural de ansamblu. Câmpia Ploieștilor este o câmpie aluvială, cuprinsă în marea unitate geomorfologică a Câmpiei Române, subunitate a câmpiei subcolinare.

Relief

Zona comunei Măgureni se prezintă ca o câmpie înaltă relativ netedă, alcătuită din pietrișuri aduse de râul Prahova și depuse sub forma unui mare con de dejecție. Acest con aluvionar, cunoscut sub numele de câmpie piemontană a Ploieștilor, se prezintă sub forma unei pâlnii ce acoperă o suprafață de cca. 600 km. Direcția de cădere, înclinare a acestei suprafețe este nord – vest către sud – est.

Datorită complexității factorilor pedogenetici și mai ales a reliefului și a rocilor parentale, în cadrul comunei s-au format o diversitate de tipuri de sol.

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei Măgureni se încadrează în zona câmpiilor cu soluri de tip cernoziomuri cambice, cernoziomuri argiloaluvionale și brun-roșcate. Sub aceste soluri brune și brun-roșcate, cu grosimi de 30 – 60 cm, care acoperă cea mai mare parte a teritoriului comunei, aflat pe versanții dealurilor, se află un strat gros de depozite aluvio – proluviale ce aparțin în mare parte conului de dejecție al râului Prahova. Râul Prahova a depus materialul aluvionar, peste o pătura de argile și argile marnoase cu frecvente ondulații, care constituie fundamentul acestei câmpii.

Cele mai vechi formațiuni ce apar în regiunea conului de dejecție sunt depozitele pliocene, peste care s-a depus materialul aluvionar eterogen (pietrișuri și bolovănișuri), ce constituie conul propriu-zis al Prahovei, precum și orizonturile de terasă sau câmpii aluvionale ale râurilor principale.

Caracteristica principală a acestor depozite este structura încrucișată a materialului aluvionar, care este specifică depunerilor torențiale depozite alcătuite din nisipuri, pietrișuri și bolovănișuri cu frecvente intercalații cu argile și prafuri.

Individualizând relieful pe fiecare sat, în parte, desprindem următoarele:

- satul Măgureni, este așezat într-o depresiune de vale, Valea Proviței (Prahoviței), larg deschisă spre sud-est, înconjurată de dealurile subcarpatice spre nord-vest, nord-este și de câmpie în sud-est, câmpia înaltă a Ploieștului (360m);

- Cocorăștii Caplii este așezat pe terasa Câmpiei, zonă de câmpie, mărginită spre vest de coama dealurilor subcarpatice, iar în est de lunca Prahovei, construită mai bine în vale;

- Lunca Prahovei (Păroasa), așezat pe conul de dejecție al Prahovei în zona de câmpie și a luncii Prahovei.

 

Rețeaua hidrografică 

Principalul curs de apă ce străbate teritoriul comunei Măgureni este râul Prahova, care străjuiește în est cele două sate care intră în componența comunei Măgureni: Cocorăștii Caplii și Lunca Prahovei (Păroasa). Acesta are un debit redus la început (în cursul superior) crescând apoi, datorită numeroaselor izvoare ce apar pe toată lungimea sa, până la vărsarea în râul Ialomița. Din albia Prahovei locuitorii comunei Cocorăștii Caplii și-au tras iazuri pe versantul drept încă din secolul al XVI-lea, așa cum ne mărturisesc documentele, pentru a putea fi folosit debitul apei, după ce primește afluenți (unii cu debit mare de apă), la punerea în mișcare a morilor. În dreptul comunei Măgureni, Prahova are un debit mediu de 7,41 m3/s.

Perimetrul comunei este străbătut și de pârâul Provița, care, spre deosebire de Prahova, își are obârșia în zona dealurilor subcarpatice, la altitudinea de 740 m, prin două pâraie cu văi înguste și repezi. Acesta are debit permanent, schimbător în funcție de anotimp și precipitații. Un debit redus are în perioada de secetă – vara și iarna. Pe o distanță de 45 km lungime, pârâul coboară cam 540 m, adică peste 10 m la kilometru. Este presărată, majoritar, cu văi seci, care în timpul ploilor se transformă în adevărați torenți, ce erodează puternic coastele dealurilor. 

Clima

Teritoriul comunei se situează în zona climatului temperat-continental, cu diferențieri termice medii și mari, cu primăveri lungi și toamne scurte, având următoarele caracteristici:

- verile sunt călduroase (temperatura medie lunară pe timp de vară fiind de 20 grade Celsius);

- iernile sunt aspre (temperatura pe timp de iarnă fiind și de -23 grade Celsius);

- aici sunt amplitudinile termice anuale (diferența dintre cea mai mare și cea mai mică temperatură înregistrate într-un an) cele mai mari;

- precipitațiile anuale sunt de aproximativ 250-500 mm;

Principalele caracteristici ale aerului, în zona comunei Măgureni, sunt ilustrate în următoarele valori:

- temperatura medie anuală a aerului este de 9,3 ºC cu maxime în timpul verii de până la 36 ºC și minime de -23 ºC;

- temperaturile medii pentru lunile ianuarie și iulie sunt de -2 ºC și respectiv, 20 ºC;

- vânturile dominante (de nord), bat cu maximă frecvență din nord și nord-vest.

În această zonă, iarna se produc scăderi bruște de temperatură, ca urmare a crivățului, uneori vânturile de tip foehn aduc de la munte mase de aer rece ce duc la scăderea temperaturii.

Vara sunt călduri de tip tropical, la începutul lunii august înregistrându-se maxime de peste 35 grade Celsius. Cea mai mare temperatură înregistrată până acum a fost de 39,4 grade Celsius (10 august 1945).

Din N bate un vânt de pădure de tipul foehnului care favorizează căderea precipitațiilor, dinspre S-V, bate o ramificație a austrului din Marea Adriatică, favorabilă precipitațiilor, iar din E, bate crivățul care aduce secetă vara și iarna frig și temperaturi coborâte.